De trei zile

incoace, zapada se duce treptat, nu e nici cald nici frig si mie-mi convine, pamantul e inca inghetat, progresez centimetru cu centimetru in „decopertarea” pamantului de resturilor din anul care a trecut 🙂

Continuă lectura „De trei zile”

Exemplu!

I-am dat binete si am intrebat-o, ce face 🙂

1

Mi-a raspuns la salut si apropiindu-ma, mi-a povestit ca a avut lucerna, a arat in toamna si acum a iesit pir. Ca il scoate, ca vrea sa puna una alta. Ca e mai bine acum, decat dupa ce ies randurile. Am intrebat-o, daca pot sa fac poze 🙂

Am intrebat-o, daca vrea sa-mi spuna, cati ani are. No, ce sa fac, nu m-am putut abtine 🙂

S-a ridicat, uitandu-se la mine, a spus zambind : 90 (nouazeci)!

6

I-am urat sanatate si m-am departat.

Am mai urmarit-o de pe cealalta parte a drumului, cateva minute. La un moment dat, a adunat legatura, a luat-o pe spate si a dus-o la marginea parcelei. A golit-o, s-a asezat si s-a odihnit… iar eu am plecat.

Venise autobuzul 🙂

Realitate!

inceput de martie: apa, soare si o palma de pamant.

inca nu este o gradina, pentru ca nu am pus nimic in ea 🙂

pentru inceput, am observat ce creste, spontan.

m-am minunat: palcuri de urzica moarta rosie (Lamium maculatum), diverse veronici, trifoi, cicoare, pir, muulteee papadii, mai jos urzici – fara numar, cateva fire de usturoi iesite pe ici, pe colo 🙂

eii, in imaginatia mea, speram la ceva stir, portulaca, stiti voi, plante ce dau  culoare gradinii 🙂 Dar inca e devreme (e doar martie), mai sunt sperante!

si intr-o zi, iau harletul, nuuuu, nu sa sap gradina (din diverse motive), in prezent, motivul principal e ca sunt mica si nu pot :), deci iau harletul sa conturez cateva alei si surpriza: pamantul era asa de tare, incat harletul refuza sa intre !!! O data, inca o data si incaaa o data. Gata, nu vrea!

si atunci, am inceput sa rad 🙂

plantele alea multe, crescute in 5 min in imaginatia mea, vor ramane acolo (in imaginatia mea) sau vor deveni … realitate ?!

povestea continua, zambind!