Galbena

si mai galbena, pe zi ce trece, este gradina mea! Dar nu-i nimic, am primit o coasa 🙂 una pe masura mea !

acum ce sa zic, poate ati vazut vreodata in trecut, cosasi in camp, dis de dimineata, inainte de rasarit, ascutindu-si coasa cu trei miscari in doi timpi, dandu-si clopul pe o ureche, scuipand in palme si zacand „Doamne-ajuta”…

Euu, in acest „domeniu”, nu tind spre perfectiune ! 🙂

Realitate!

inceput de martie: apa, soare si o palma de pamant.

inca nu este o gradina, pentru ca nu am pus nimic in ea 🙂

pentru inceput, am observat ce creste, spontan.

m-am minunat: palcuri de urzica moarta rosie (Lamium maculatum), diverse veronici, trifoi, cicoare, pir, muulteee papadii, mai jos urzici – fara numar, cateva fire de usturoi iesite pe ici, pe colo 🙂

eii, in imaginatia mea, speram la ceva stir, portulaca, stiti voi, plante ce dau  culoare gradinii 🙂 Dar inca e devreme (e doar martie), mai sunt sperante!

si intr-o zi, iau harletul, nuuuu, nu sa sap gradina (din diverse motive), in prezent, motivul principal e ca sunt mica si nu pot :), deci iau harletul sa conturez cateva alei si surpriza: pamantul era asa de tare, incat harletul refuza sa intre !!! O data, inca o data si incaaa o data. Gata, nu vrea!

si atunci, am inceput sa rad 🙂

plantele alea multe, crescute in 5 min in imaginatia mea, vor ramane acolo (in imaginatia mea) sau vor deveni … realitate ?!

povestea continua, zambind!

 

Imaginatie!

sfarsit de ianuarie: apa, soare si o palma de pamant.

in imaginatia mea, se nastea o gradina !

eiii, in 5 min, am „crescut” de la samanta, pana la fruct, toate legumele si verdeturile din cutia mea (si nu numai 🙂 ).

🙂 deci, in 5 min, au crescut (in imaginatia mea!), cate ale vostre intr-un an!

povestea continua… zambind!