Diferita

ca forma, putin diferita la culoare de o plosnita sura,  din aceiasi  familie, inca o specie,  Syromastus rhombeus;

o poti gasi prin gradina ta, daca ai plante (cultivate sau spontane) din familia Cariofilacee (garofite, stellaria, cerastium, valul miresei, silene, etc.);

eu am… si de una si de altele 🙂

In noiembrie

inca gasim diverse specii din genul Rumex, (un gen cu specii anuale, bienale, perene, spontane sau cultivate) si au frunzele intregi; dar in lunile de vara, sunt sursa de hrana pentru diverse larve 🙂

plosnitele sure, Coreus marginatus, par o dovada clara, nu-i asa? or fi avut si ele vreo contributie, nu zic nu, dar nu sunt autorii principali  🙂

daca aveti alte pareri…

Noiembrie

cu cateva nopti cu minus in termometru, dupa care tufele de flori ce colorau gradina au inghetat 🙂

am adunat resturile (la craite am scuturat seminte si le-am incorporat in sol, la condurasi n-am luat semintele de pe jos, care vor ingheta, desigur) si am dust totul la gramada de compost… frunzele uscate le-am lasat… cate omizi, plosnite, gandaci, etc. se vor ascunde sub ele, nu este treaba mea 🙂