La 7

dimineata, dupa ploaia de asta noapte, era numai bine de repicat salata 🙂 apoi am trecut la buruienile dintre salate si verdeturi …

no, daca va ganditi cumva, ca ma apuc de povestit vreo mie de cuvinte despre fiecare, e treaba voastra… nu ca n-as putea, dar la ora asta, mi-e asaaa o lene 🙂

in schimb, va dau voie sa credeti CE VRETI VOI, despre fiecare 🙂

Realitate!

inceput de martie: apa, soare si o palma de pamant.

inca nu este o gradina, pentru ca nu am pus nimic in ea 🙂

pentru inceput, am observat ce creste, spontan.

m-am minunat: palcuri de urzica moarta rosie (Lamium maculatum), diverse veronici, trifoi, cicoare, pir, muulteee papadii, mai jos urzici – fara numar, cateva fire de usturoi iesite pe ici, pe colo 🙂

eii, in imaginatia mea, speram la ceva stir, portulaca, stiti voi, plante ce dau  culoare gradinii 🙂 Dar inca e devreme (e doar martie), mai sunt sperante!

si intr-o zi, iau harletul, nuuuu, nu sa sap gradina (din diverse motive), in prezent, motivul principal e ca sunt mica si nu pot :), deci iau harletul sa conturez cateva alei si surpriza: pamantul era asa de tare, incat harletul refuza sa intre !!! O data, inca o data si incaaa o data. Gata, nu vrea!

si atunci, am inceput sa rad 🙂

plantele alea multe, crescute in 5 min in imaginatia mea, vor ramane acolo (in imaginatia mea) sau vor deveni … realitate ?!

povestea continua, zambind!