In alb

de cateva zile, zugravesc peretii… cu muzica la maxim (eii, fara boxe), ecouri ce se pierd în verdele de afara 🙂

întai pensula, apoi bidineaua, aluneca usor pe perete iar eu, mereu zambind, cu ganduri ce nu pot fi oprite, imi scriu povestea 🙂

orice poveste se scrie pe un perete, aaa…pe o coala alba, nu?!
a mea este una frumoasa, fara început și fara sfarsit…

daar la final, peretele ramane alb și eu … nuuuu, nu sunt alba… sunt doar o fila, dintr-o poveste (?! ) 🙂

P.S pentru cei care se (ma) intreaba unde am disparut, ce fac, etc., sunt bine, traiesc zilnic zambind, scriind (nu chiar la propriu) o poveste 🙂 a mea, desigur 🙂

Aroma

de marar, cateva zile, in bagajul meu, multi kilometri.

asociez mirosul si gustul, cu prietenia 🙂 cu aceea care te duce la esenta, esenta fiecaruia!

cat marar pot sa iau, din gradina ta ?

cat vrei tu !!!

cum vrei sa-l tai?!

mi-e indiferent!!!

cand plec din casa lor, incui usa, apoi ii gasesc la serviciu unde predau cheia si spun: mi-am luat servetele, am mancat doua piersici, am luat doua carti (ale mele), n-am spalat canile de cafea, n-am facut patul…

ma uit la zambet, zambind … mi se raspunde: doar atat?!

imi iubesc prietenii si imi place mararul 🙂

Constatare

despre rosii, intr-o buna dimineata, cu rasarit de soare, ciripit de pasarele, mult verde si liniste pe strada mea 🙂

nu era nici ora 7, aproape terminasem de udat gradina, cand o persoana ma saluta si ma intreba ce fac, raspund frumos si-mi vad de treaba 🙂

in momentul urmator aud: Vaaaiii, ce rosii mari aveti! Sunt mai mari ca ale noastre !

ma intorc surprinsa, ma uit la persoana si nu zic nimic 🙂 Imi mai spune inca o data, ca-s mai mari ca ale lor 🙂 crezand ca n-am auzit.

ridic din umeri, si-i raspund: Ce vreti sa va spun?! Chiar nu am nimic de zis!

mi-au trecut prin minte una-alta despre oameni, dar despre rosii, euuu chiar nu am nimic de zis 🙂

 

Fasolea

primavara asta, a iesit sau n-a iesit.

Intr-un loc, a iesit din prima, iar in restul locurilor, nici macar a treia oara. Ei, cand se intampla asta ( boabele, nu sunt de vina) te duci si te pui cu „burta pe carte” si-ti provoci neuronii, sa gaseasca o „cauza”. Pai, e clar, daca n-a iesit, tine de germinatie si rasarire, explicatia e simpla 🙂

Continuă lectura „Fasolea”