Cu treaba buna

am vazut turma de la distanta, asa ca m-am asezat si am asteptat sa treaca…nu stiam cati caini are ๐Ÿ™‚

ciobanul mi-a dat binete si mi-a zis ca are vreo 5-6 dar au ramas in urma ๐Ÿ™‚ pai normal, ca asta micu’ facea toata treaba… alerga in stanga-dreapta si cand am vorbit cu el, a venit la mine ๐Ÿ™‚

apoi, l-am trimis la treaba lui

si eu mi-am vazut de-a mea ๐Ÿ™‚

Covorul

a venit momentul, sa iau covorul rosu din gradina ๐Ÿ™‚ l-am pus in martie, sa mai scap de o parte din urzici, diferenta este clara si pe deasupra si pe dedesubt ๐Ÿ™‚

la o privire mai atenta, sub coltul covorului zaresc ceva, mai ridic putin siย  inca unul, doi,ย  mai departe inca doi si in coltul celalalt … inca doi?!?

n-am luat-o la fuga, ca nu aveam de cine, e soparla fara picioare sau i se mai spune sarpele de sticlaย  (anguis fragilis).

Am mai intalnit-o in trecut, in alte locuri.

in.trecutimi plac ecosistemele si ma minunez mereu, de ceea ce exista in ele, dar in ziua aceea, m-am simtit un intrus(a) si in minte mi-au revenit cateva dintre cuvintele mele, spuse in cadrul unui workshop, anul trecut:

Toate vietuitoarele, cunoscute sau necunoscute de noi, cauta doar un loc in care sa traiasca. E posibil, ca acesta sa fie chiar gradina ta!

Chiar daca le-am luat covorul, stiu eu ca n-au plecat…ca sunt pe acolo, pe undeva…

 

Dimineata

am afirmat pe undeva si o sa cred mereu, ca viata si povestile adevarate sunt afara ๐Ÿ™‚ astfel fiecare zi, devine pentru mine, o poveste ๐Ÿ™‚

deci, intr-o dimineata, pornesc dintr-un maaare oras cu un microbuz de lux spre un oras mai mic, apoi dintr-un oras mai mic cu un microbuz cu mai putin lux, ajung in centrul unei comune ๐Ÿ™‚ si de acolo spre destinatie, cu … un cal putere ๐Ÿ™‚ primesc locul din dreapta si peste putina vreme, cu vantul prin plete, calul isi pierdea o parte din par …am zambit mereu ๐Ÿ™‚

dupa mai multi kilometri, am hotarat sa parasim drumul principal, sa ocolim o parte din satul de destinatie…. sus un platou cu un peisaj superb in culori galben-verde-albastru, cantec de cuci si ciocarlii;

incet, schimbam peisajul si coboram spre sat, apoi urcam iar …in fata cazanului, drumul era blocat de un tractor;

facem si noi „escala” la cazan (asteptand sa se elibereze drumul) unde primim tuica … intai calul, normal, apoi restul ๐Ÿ™‚

Prietena mea, C. ar rade in hohote, zicand : „Tu ai baut tuica” ?!

ei, nuuuu, am mirosit si n-am indraznit, apoi am „donat-o” calului si ce n-a baut calul, am pastrat-o pentru ea…ca maine, vine in vizita!!! ๐Ÿ™‚

 

Galbena

si mai galbena, pe zi ce trece, este gradina mea! Dar nu-i nimic, am primit o coasa ๐Ÿ™‚ una pe masura mea !

acum ce sa zic, poate ati vazut vreodata in trecut, cosasi in camp, dis de dimineata, inainte de rasarit, ascutindu-si coasa cu trei miscari in doi timpi, dandu-si clopul pe o ureche, scuipand in palme si zacand „Doamne-ajuta”…

Euu, in acest „domeniu”, nu tind spre perfectiune ! ๐Ÿ™‚

Printre spini!

intr-o dimineata, primesc un sms, pe tel : „Au iesit buretii?” ๐Ÿ™‚

m-am mobilizat si m-am dus sa vad… i-am vazut si i-am cules ๐Ÿ™‚

in zona mea, li se spune „bureti de spini”, probabil pentru ca apar, dupa ce infloresc spinii .

nu-i gasesti sub aceasta denumire, ci sub cea de burete de mai (Calocybe gambosa) ๐Ÿ™‚

deliciosi! am fost de doua ori … prima data au fost (pre)gatiti, cu mamaliga si tocanita, cu smantana si patrunjel ๐Ÿ™‚

a doua oara, o reteta ungureasca ๐Ÿ™‚ si in zilele ce urmeaza – in unt cu usturoi verde.

Urmeaza buretii de prun ๐Ÿ™‚ย  pe acestia, eu ii culeg doar din livezile cu pruni.

Va astept in vizita! ๐Ÿ™‚ ๐Ÿ™‚ ๐Ÿ™‚

cu dedicatie pentru nepoata mea, autoarea sms-ului ๐Ÿ™‚

 

 

Metri liniari

de ciresi si visini, sunt multi si pe masura mea, adica pot sa culeg, fara sa ma urc in ei ๐Ÿ™‚

nuuu, nu sunt ai mei, dar am deja o intelegere cu proprietarii ๐Ÿ™‚

pot sa mananc (la fata locului, fara sa duc acasa) cate cirese sau visine vreau (sau cate pot), dimineta, la amiaza si seara ๐Ÿ™‚

acord valabil pe timp nelimitat ๐Ÿ™‚