Incet

se apropie, ploaia 🙂

a stat o vreme, apoi a plecat la fel de incet cum a venit, lasand totul curat… si multe zambete ( ale mele ) 🙂 🙂 🙂

Sub urzici

Renunt la o parte din urzici 🙂

In sol multe vietuitoare, le identific rapid, nu spun ca sunt cu plus sau minus, pentru gradina. Fiecare are rolul ei. 🙂

La astea am zambit, spunandu-mi ca si-au incurcat sireturile, la cate picioare au. 🙂

In imagini millipede 🙂

Azi…

am primit, diverse rasaduri 🙂

diverseMulte dintre ele, provin din seminte din cutia mea 🙂

Nu sunt produse de mine, dar ma voi stradui sa le cresc mari si rodnice 🙂

 

 

 

La locul lor!

cautand loc plantelor perene (rubarba, stevia de gradina, macris, spanac peren, ceapa de tuns, leusetean, lamaita) am descoperit, un carab 🙂

apoi unul albastru si apoi o larva 🙂

apoi, rame si millipede, alta larva, in alt loc 🙂

normal ca am pus toate plantele, dar o sa vi le arat … alta data? 🙂

Prin padure.

m-au vazut de la distanta 🙂 si m-au tinut la distanta de padurea lor. Doi corbi, au zburat tot timpul in jurul meu, intorcandu-se in padure si iar deasupra mea. Am inteles mesajul. Era teritoriul lor.

Am explorat putin si m-am intors 🙂

Ma minunez mereu, cand intalnesc in realitate, plante cunoscute… din carti.

Zambesc si spun: uaauuu! E macrisul iepurelui! familia, genul, specia? mai  conteaza ?!? 🙂

dar, ma verific mereu: oxalix acetosella.

Si daca nu stiti, toate ouale alea muuulte de broasca, din care ies mormolocii, asa se numeste:  ponta 🙂

si daca mai vreti sa intrebati altceva, intrebati 🙂

Realitate!

inceput de martie: apa, soare si o palma de pamant.

inca nu este o gradina, pentru ca nu am pus nimic in ea 🙂

pentru inceput, am observat ce creste, spontan.

m-am minunat: palcuri de urzica moarta rosie (Lamium maculatum), diverse veronici, trifoi, cicoare, pir, muulteee papadii, mai jos urzici – fara numar, cateva fire de usturoi iesite pe ici, pe colo 🙂

eii, in imaginatia mea, speram la ceva stir, portulaca, stiti voi, plante ce dau  culoare gradinii 🙂 Dar inca e devreme (e doar martie), mai sunt sperante!

si intr-o zi, iau harletul, nuuuu, nu sa sap gradina (din diverse motive), in prezent, motivul principal e ca sunt mica si nu pot :), deci iau harletul sa conturez cateva alei si surpriza: pamantul era asa de tare, incat harletul refuza sa intre !!! O data, inca o data si incaaa o data. Gata, nu vrea!

si atunci, am inceput sa rad 🙂

plantele alea multe, crescute in 5 min in imaginatia mea, vor ramane acolo (in imaginatia mea) sau vor deveni … realitate ?!

povestea continua, zambind!

 

Contributie!

Intentionam sa renunt la ea, ca nu-i vedem rostul 🙂 O teava veche, ruginita.

Dar de ceva vreme, doi pitigoi suri (Parus palustris) s-au hotarat ca e cel mai bun loc de cuibarit 🙂

interior

Deci, cine sunt eu, sa zic ca nu?! Urmeaza sa o vopsesc si sa-i pun „acoperis”.

Daca vor protesta la acoperis, o sa-i las sub cerul liber 🙂

 

 

Update: in 4 mai, in cuib erau 4 oua… o sa vedem si puii?