Fara poze

de data asta !

ne-am intalnit, la coltul parcului si ne-am dus sa mancam laste (cu s de la sarpe :)) daca nu stiti ce sunt, is un fel de taietei mai lati, dar in final ne-am oprit la carbonara si un vin rosu sec, frantuzesc. Ca noo, suntem doua doamne si chiar suntem 🙂

am dezbatut multe subiecte, unele se pot spune, altele nu 🙂

primul, a fost scurt: „am 4 plantute, doua mie, doua tie”, (despre plantute…urmeaza o negociere dura! ) iar eu, am izbucnit in ras… n-o sa aveti parte de detalii, ca sa fie clar !

la un alt subiect, cu muuulte argumente, ca e mai repede nascuta, ca are mai multa experienta, ca muulte, muulte altele … si-a exprimat un punct de vedere clar si concis, privind comentariile pe bloguri, despre moderare, aprobare, dreptul la exprimare, stiti voi mai bine, ca eu is incepatoare !

raspunsul meu final a fost: daca imi spune 10 motive pentru si eu bifez 7, o sa las libere comentariile, dreptul la exprimare (chiar daca vei fi ignorat, uitat, neglijat, banat, etc.) 🙂

la primul subiect, daca n-ati inteles, Balaura,(ca despre ea vorbesc), a reusit sa produca 4 plantute de stevia rebaudiana bertoni.

prin ce metoda, nu vrea sa spuna! insa, am eu, asa o banuiala ca vrea sa-si vanda plantutele la licitatie !

Si ma bucur ca, pana nu-mi da 10 motive, nu poate spune nimic, nimic … 🙂 chiar nimic !

Dimineata

am afirmat pe undeva si o sa cred mereu, ca viata si povestile adevarate sunt afara 🙂 astfel fiecare zi, devine pentru mine, o poveste 🙂

deci, intr-o dimineata, pornesc dintr-un maaare oras cu un microbuz de lux spre un oras mai mic, apoi dintr-un oras mai mic cu un microbuz cu mai putin lux, ajung in centrul unei comune 🙂 si de acolo spre destinatie, cu … un cal putere 🙂 primesc locul din dreapta si peste putina vreme, cu vantul prin plete, calul isi pierdea o parte din par …am zambit mereu 🙂

dupa mai multi kilometri, am hotarat sa parasim drumul principal, sa ocolim o parte din satul de destinatie…. sus un platou cu un peisaj superb in culori galben-verde-albastru, cantec de cuci si ciocarlii;

incet, schimbam peisajul si coboram spre sat, apoi urcam iar …in fata cazanului, drumul era blocat de un tractor;

facem si noi „escala” la cazan (asteptand sa se elibereze drumul) unde primim tuic … intai calul, normal, apoi restul 🙂

Prietena mea, C. ar rade in hohote, zicand : „Tu ai baut tuica” ?!  ei, nuuuu, am mirosit si n-am indraznit, apoi am „donat-o” calului si ce n-a baut calul, am pastrat-o pentru ea… ca maine, vine in vizita!!! 🙂

 

Exemplu!

I-am dat binete si am intrebat-o, ce face 🙂

1

Mi-a raspuns la salut si apropiindu-ma, mi-a povestit ca a avut lucerna, a arat in toamna si acum a iesit pir. Ca il scoate, ca vrea sa puna una alta. Ca e mai bine acum, decat dupa ce ies randurile. Am intrebat-o, daca pot sa fac poze 🙂

Am intrebat-o, daca vrea sa-mi spuna, cati ani are. No, ce sa fac, nu m-am putut abtine 🙂

S-a ridicat, uitandu-se la mine, a spus zambind : 90 (nouazeci)!

6

I-am urat sanatate si m-am departat.

Am mai urmarit-o de pe cealalta parte a drumului, cateva minute. La un moment dat, a adunat legatura, a luat-o pe spate si a dus-o la marginea parcelei. A golit-o, s-a asezat si s-a odihnit… iar eu am plecat.

Venise autobuzul 🙂