O stire

2 August 2017 este ziua ├«n care vom fi consumat deja ├«ntreg┬ábugetul┬áoferit de natura ├«nconjur─âtoare. Astfel, ├«n mai pu╚Ťin de opt luni de zile, am epuizat resursele pe care Terra ni le pune la dispozi╚Ťie pentru ├«ntregul an., […] .”

articolul intreg se gaseste┬áaici si daca suntem curiosi, cum stam fiecare cu amprenta ecologica, aici ­čÖé

 

Azi

intr-un oras mai mic, care habar n-am daca-i si municipiu, printre zeci de oameni grabiti cu treburi, zaresc o persoana cunoscuta ­čÖé venea din sens opus, fix in fata mea, pe partea mea…

eu o trec la VIP-uri, ca facea candva o agricultura sustenabila┬á( nu va dau link ca va prindeti voi, daca e cazul ) si e posibil sa mai faca ­čÖé

ne stim de ceva ani (nu doar din mediul virtual) am conversat placut o vreme si ne-am vazut apoi de treburi… separat, fiecare de ale lui, prin piata de legume ­čÖé

:)

la curtea lui Voda e sedinta mare┬á, ┬áasta imi vine sa fredonez de ieri si sa va spun de ce ­čÖé

azi, mai spre seara este sedinta publica in sat; pana aici nimic deosebit, ca doar este democratie, nu? ┬áeste insa o minune, pentru ca este un sat mic (150 case aprox. ), cel mai mic in ceea ce priveste numarul de locuitori permanenti dintr-o comuna foooarte mare cu 7 sate care au mai mult de 350 case fiecare, impozitele si taxele colectate de aici, sunt banii de buzunar nesemnificative pentru bugetul comunei, iar din punct de vedere politic in comuna castiga… maghiarii; nuuu, nu partidul lor ci alt reprezentant de la alt partid pe care-l voteaza maghiarii;

sa revenim insa, satul este impartit in doua; partea din vale si partea din deal; 

si-n deal si-n vale sunt:

– multe case nelocuite sau multe┬ácase locuite doar de┬áo persoana varstnica ( 70-80 ani, una chiar de 95);

– maghiari si romani (maghiarii predomina in comuna si nuuu, nu stau in „Covasna si Harghita”, clar?!);

– case locuite permanent mai putine si mai multe de vacanta;

– nici in deal, nici in vale nu este magazin alimentar, scoala, posta, dispensar, frizerie, etc. adica …┬ázero servicii;┬á┬ábisericile nu se pun ­čÖé

eu stau in partea din deal, sunt romanca, port nume maghiar, am locuinta permanenta dar sunt intr-o vacanta continua ­čÖé

stiu oameni (dar nu-i cunosc) si din deal si din vale si romani si maghiari si localnici si pe unii care vin in vacanta, dar trebuie sa recunosc ca nu cunosc comunitatea in care traiesc;

sedinta publica de astazi, un har ┬ádar ceresc (!?!) sa cunosc atitudinea comunitatii fata de institutiile statului (sau invers?) ca alt motiv n-as avea sa ma duc doar imi sap singura santul din fata casei, imi reciclez gunoiul ca masina nu urca pana in deal si alte lucruri in folosul comunitatii pe care inca, nu o cunosc ┬á­čÖé

 

 

La ultimul numar

pe strada mea, e o casa cu cerdac si loc de flori, probabil plina de viata candva;

acum, tacuta parca sta in asteptare, cu nucii ei imensi, cu tufele de iasomie si liliac, lalele ce inca cresc, dar nu mai vine nimeni… nici nepoti, nici stranepoti sa-i spuna povestea;

si casa ramane o poveste uitata, la fel cum vor ramane si┬ápovestile fiecaruia dintre noi, peste o vreme ­čÖé

In fata mea

intr-o fito-farmacie, dintr-un mic oras ardelenesc, dar care este municipiu insa nu e capitala de judet, o persoana┬ácumpara ceva pentru cai si un „spray verde pentru caini„; zambesc si astept cuminte sa-mi vina randul, cer o solutie pentru deparazitare externa la caini, vine intrebarea: „cate kg?”┬á65-raspund, „cam mult; avem numai -peste 40-, ┬ásper sa va ajunga”,┬áimi spune pretul si zambind adauga „avem si mai scumpe”, spun ca e in regula si in timp ce-mi iau restul, aud o intrebare in stanga mea:

Continu─â lectura „In fata mea”