:)

la curtea lui Voda e sedinta mare ,  asta imi vine sa fredonez de ieri si sa va spun de ce 🙂

azi, mai spre seara este sedinta publica in sat; pana aici nimic deosebit, ca doar este democratie, nu?  este insa o minune, pentru ca este un sat mic (150 case aprox. ), cel mai mic in ceea ce priveste numarul de locuitori permanenti dintr-o comuna foooarte mare cu 7 sate care au mai mult de 350 case fiecare, impozitele si taxele colectate de aici, sunt banii de buzunar nesemnificative pentru bugetul comunei, iar din punct de vedere politic in comuna castiga… maghiarii; nuuu, nu partidul lor ci alt reprezentant de la alt partid pe care-l voteaza maghiarii;

sa revenim insa, satul este impartit in doua; partea din vale si partea din deal; 

si-n deal si-n vale sunt:

– multe case nelocuite sau multe case locuite doar de o persoana varstnica ( 70-80 ani, una chiar de 95);

– maghiari si romani (maghiarii predomina in comuna si nuuu, nu stau in „Covasna si Harghita”, clar?!);

– case locuite permanent mai putine si mai multe de vacanta;

– nici in deal, nici in vale nu este magazin alimentar, scoala, posta, dispensar, frizerie, etc. adica … zero servicii;  bisericile nu se pun 🙂

eu stau in partea din deal, sunt romanca, port nume maghiar, am locuinta permanenta dar sunt intr-o vacanta continua 🙂

stiu oameni (dar nu-i cunosc) si din deal si din vale si romani si maghiari si localnici si pe unii care vin in vacanta, dar trebuie sa recunosc ca nu cunosc comunitatea in care traiesc;

sedinta publica de astazi, un har  dar ceresc (!?!) sa cunosc atitudinea comunitatii fata de institutiile statului (sau invers?) ca alt motiv n-as avea sa ma duc doar imi sap singura santul din fata casei, imi reciclez gunoiul ca masina nu urca pana in deal si alte lucruri in folosul comunitatii pe care inca, nu o cunosc  🙂

 

 

La ultimul numar

pe strada mea, e o casa cu cerdac si loc de flori, probabil plina de viata candva;

acum, tacuta parca sta in asteptare, cu nucii ei imensi, cu tufele de iasomie si liliac, lalele ce inca cresc, dar nu mai vine nimeni… nici nepoti, nici stranepoti sa-i spuna povestea;

si casa ramane o poveste uitata, la fel cum vor ramane si povestile fiecaruia dintre noi, peste o vreme 🙂

In fata mea

intr-o fito-farmacie, dintr-un mic oras ardelenesc, dar care este municipiu insa nu e capitala de judet, o persoana cumpara ceva pentru cai si un „spray verde pentru caini„; zambesc si astept cuminte sa-mi vina randul, cer o solutie pentru deparazitare externa la caini, vine intrebarea: „cate kg?” 65-raspund, „cam mult; avem numai -peste 40-,  sper sa va ajunga”, imi spune pretul si zambind adauga „avem si mai scumpe”, spun ca e in regula si in timp ce-mi iau restul, aud o intrebare in stanga mea:

Continuă lectura „In fata mea”

La multi ani, ROMÂNIA!

no, imi place ca-s românca, chiar daca port nume unguresc 🙂

imi plac românii, ca-s oameni harnici, veseli si frumosi (cei pe care ii cunosc eu) 🙂

imi place tara, ca are de toate: paduri, ape, munti, dealuri si câmpii, cer si mare de-un albastru nesfarsit 🙂

imi place limba româna si graiurile românesti; prin ea/ele poti exprima/citi/scrie fara oprelisti despre toate cele mai de sus si inca despre multe, multe altele 🙂