La ultimul numar

pe strada mea, e o casa cu cerdac si loc de flori, probabil plina de viata candva;

acum, tacuta parca sta in asteptare, cu nucii ei imensi, cu tufele de iasomie si liliac, lalele ce inca cresc, dar nu mai vine nimeni… nici nepoti, nici stranepoti sa-i spuna povestea;

si casa ramane o poveste uitata, la fel cum vor ramane si povestile fiecaruia dintre noi, peste o vreme 🙂

In fata mea

intr-o fito-farmacie, dintr-un mic oras ardelenesc, dar care este municipiu insa nu e capitala de judet, o persoana cumpara ceva pentru cai si un „spray verde pentru caini„; zambesc si astept cuminte sa-mi vina randul, cer o solutie pentru deparazitare externa la caini, vine intrebarea: „cate kg?” 65-raspund, „cam mult; avem numai -peste 40-,  sper sa va ajunga”, imi spune pretul si zambind adauga „avem si mai scumpe”, spun ca e in regula si in timp ce-mi iau restul, aud o intrebare in stanga mea:

Continuă lectura „In fata mea”

La multi ani, ROMÂNIA!

no, imi place ca-s românca, chiar daca port nume unguresc 🙂

imi plac românii, ca-s oameni harnici, veseli si frumosi (cei pe care ii cunosc eu) 🙂

imi place tara, ca are de toate: paduri, ape, munti, dealuri si câmpii, cer si mare de-un albastru nesfarsit 🙂

imi place limba româna si graiurile românesti; prin ea/ele poti exprima/citi/scrie fara oprelisti despre toate cele mai de sus si inca despre multe, multe altele 🙂

In Parcul Central

pe alei, toamna in doua culori: galben si verde 🙂

ploua marunt ieri pe la pranz, oameni grabiti cu umbrele colorate, ciori impasibile la prezenta oamenilor cautand castane sau altceva … de plictiseala ;

ne-am intalnit in locul obisnuit, apoi timpul a trecut vorbind, razand, mancand, calculand cat pretuiesc povestile pe bloguri… si altele 🙂

as avea multe de zis, despre cum dispar oamenii in/din mediul virtual, dar n-o s-o fac, ca ar trebui sa incep cu mine 🙂

cert este ca o vreme imi vor lipsi povestile ei,  doar ca eu, cand n-o sa mai pot de dorul ei, stiu unde si cum s-o gasesc in mod real 🙂

chiar si-n Parcul Central…