Raionul

de lactate, dintr-un supermarket, dintr-un oras mic, nu foarte mic, dar nu e mare si habar n-am, daca e municipiu 🙂 noo, mi se mai intampla, uneori (sa nu stiu sau sa intru intr-un spermarket 🙂  )

nu vreau sa cumpar lapte, ca laptele imi vine prospat la poarta, caut unt … pe raft: unt bio, unt irlandez, unt german (asa scria sub fiecare produs) si lactatele se temina; mai reiau o data crezand ca mi-a scapat: unt bio, unt irlandez, unt german… nu-mi vine sa cred: unde este untul romanesc din Ardeal pe care il cumpar de obicei ?!? aleg untul nemtesc, dar cand ajung acasa constat ca e ca si margarina romaneasca, Unirea…

eu vreau unt, untul romanesc … la care nu trebuie sa citesc ce scrie pe ambalaj, ca-l cunosc dupa culori de multa vreme;

are miros de flori de camp si gust de dimineata:)

Spaletul

de ieri, a fost la o usa… adica in locul unde va fi o usa, candva.

sa pui o scandura dreapta pe perete, la boloboc, sa faci mortar din nisip-var-ciment- e floare la ureche… dar cand iei mortarul pe mistrie si incerci sa-l arunci in golul dintre scandura si perete, incepi sa razi, totul se duce pe jos sau oriunde, numai la locul potrivit nu… dar incet, incet golul se umple si  rezultatul se vede…

si  experienta mea in domeniu creste… o sa devin … un meserias 🙂