Pomisorii astia

de cate ori treceam prin livada, imi atrageau privirea si-mi ziceam „da, stiu e nevoie de curatenie„, dar vremea a trecut si a tot trecut, dar azi „inarmata” cu doua perechi de manusi, foarfece, fierastrau, rabdare si zambet, am reusit ­čÖé

un maces foarte mare printre crengi, multi curpeni urcati pana in varf si muri … m-am intepat de multe ori si am muncit ceva ­čÖé dar stiu eu ca pomisorii astia, anul asta vor inflori frumos, vor zumzai albinutele prin ei, vor face prune, vor adaposti un cuib de pasarele si vor lasa vantul sa le adie prin frunzis…

nu din recunostinta pentru mine, ci pentru ca sunt curati, liberi de tot ce-i tinea pe loc si nu-i lasa sa fie liberi ­čÖé

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *