Papalaul

sau Physalis alkenkengidin flora spontana, inca nu l-am intalnit; nici la margine de padure, nici pe terenuri in paragina sau prin alte locuri pe unde creste  „cu usurinta ” planta 🙂

fructele din imagini, le-am primit dintr-o gradinita de flori si imi place ideea ca o data cultivate si protejate toamna cu un strat de frunze (ca sa nu inghete in timpul iernii) devine… perena (?!); o sa experimentez la primavara 🙂

imi mai trece prin gand sa experimentez si cu altele „de gen”, care exista acum prin gradina mea 🙂

daca acum, le scurtez tulpina (stiu eu, cat si de ce) le acopar cu un strat de frunze … la primavara, laa primaavaaraaa … hmm, vom vedea 🙂

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *