Seminte

de morcovi si alte radacinoase, daca vrei sa obtii, nu e greu;

din recolta de anul asta, alegi cateva mari, frumoase, sanatoase, desi nu cred ca e o conditie obligatorie (zambesc la proverbul: pe dinafara frumos, inauntru gaunos ), le pui intr-un recipient cu nisip si le duci in beci, la intuneric si le uiti acolo pana la primavara 🙂

cand vine momentul, conform calendarului le scoti si le plantezi in gradina 🙂

si intr-o vreme, anul viitor recoltezi seminte, daca ai noroc 🙂

Papalaul

sau Physalis alkenkengidin flora spontana, inca nu l-am intalnit; nici la margine de padure, nici pe terenuri in paragina sau prin alte locuri pe unde creste  „cu usurinta ” planta 🙂

fructele din imagini, le-am primit dintr-o gradinita de flori si imi place ideea ca o data cultivate si protejate toamna cu un strat de frunze (ca sa nu inghete in timpul iernii) devine… perena (?!); o sa experimentez la primavara 🙂

imi mai trece prin gand sa experimentez si cu altele „de gen”, care exista acum prin gradina mea 🙂

daca acum, le scurtez tulpina (stiu eu, cat si de ce) le acopar cu un strat de frunze … la primavara, laa primaavaaraaa … hmm, vom vedea 🙂

 

Urechiuse

crescute prin multe locuri (in gradina mea, normal), pe lemne in descompunere 🙂

sunt comestibile, dar pe mine (inca) nu ma tenteaza 🙂 ma minunez de forme si textura si cam atat, desi le-as putea usca si pastra pentru … diverse ?!

se mai numesc urechea lui Iuda, urechea evreului ( Auricularia auricula-judae ) si au o poveste interesanta, daca aveti rabdare sa cititi 🙂

le-ati vazut si pe cele portocalii aici, din genul Aleuria, le stiu de multi ani, sunt comestibile, dar nici pe astea nu le-am incercat … inca 🙂

In Parcul Central

pe alei, toamna in doua culori: galben si verde 🙂

ploua marunt ieri pe la pranz, oameni grabiti cu umbrele colorate, ciori impasibile la prezenta oamenilor cautand castane sau altceva … de plictiseala ;

ne-am intalnit in locul obisnuit, apoi timpul a trecut vorbind, razand, mancand, calculand cat pretuiesc povestile pe bloguri… si altele 🙂

as avea multe de zis, despre cum dispar oamenii in/din mediul virtual, dar n-o s-o fac, ca ar trebui sa incep cu mine 🙂

cert este ca o vreme imi vor lipsi povestile ei,  doar ca eu, cand n-o sa mai pot de dorul ei, stiu unde si cum s-o gasesc in mod real 🙂

chiar si-n Parcul Central…

Tomatillo

ultima recolta 🙂

am adunat resturile, am curatat locul pe care am repicat salate diverse, altele decat cele de aici, resturile le-am adaugam la gramada de compost (da stiu, ideal erau maruntite, dar nu-s un gradinar chiar asa de … constiincios 🙂 )

am curatat fructele, le-am pus in borcane si curand vor fi o muratura buna 🙂

in combinatie cu pere 🙂

Ma uit

la pana de vultur… aaa, de sorecar si incep sa scriu … eii nuu, nu cu pana de vultur sorecar, as putea incerca dar n-am o calimara cu cerneala 🙂

deci inchidem poarta si schimbam directia, spre dreapta de data asta, dupa cateva minute, trecem de ultima casa si ajungem pe deal; pe pasunea cu iarba uscata nimic spectaculos, doar o pana, o margareta ratacita, grupuri de branduse, o omida, multe flori de gentiana, un copac solitar cu „rosu de toamna” 🙂

la orizont, padurea colorata; am mai fost prin ea si hotarasc sa coboram intr-o vale, unde mi se parea ca am zarit ceva, da era o ciuperca mare, piciorul caprioarei (Macrolepiota procera), specifica perioadei;

ii fac o poza si o las, caa o las;  la doi pasi erau multe proaspete 🙂 le culeg si constat ca: intr-o mana am lesa -sunt cu D.A.R – si pana de sorecar iar in cealalta ciupercile; incep sa zambesc si-mi evluez optiunile pentru ca, nu vreau sa renunt la nimic, iar lesa, pai lesa n-as lasa-o nici macar o secunda, pentru nimic in lume 🙂 in urmatorul minut, pun pana in buzunarul de la piept, ciupercile pe jos si fara sa las lesa, incep sa ma dezbrac 🙂 treaba ta la ce te gandesti sau mai bine: iti dau voie sa te gandesti la orice …

nu planuiam o plimbare lunga si nu am luat cu mine un rucsacel, o plasa, o plasuta, o punguta… nimic, nimic, nimic… asa ca ma dezbracam cu un motiv 🙂 vrei sa ti-l spun sau l-ai ghicit?!

am mai vazut si alte ciuperci, dar am cules numai ciuperca de camp ( pe langa piciorul caprioarei 🙂

eu nu culeg niciodata ciuperci pe care nu le cunosc si nici nu-ti recomand sa culegi dupa ureche sau dupa … pozele altora 🙂

asta a fost  o  simpla poveste dintr-o zi de toamna, nu una complicata despre ciuperci 🙂

La cules

de struguri, in gradina mea, de data asta 🙂

va aratam in primavara, butucii de vita de vie; acum stiu ca sunt trei soiuri, nu stiu cum se numesc, au struguri rosii, din care unul se coace dupa 20 august- cam de atunci mananc struguri in fiecare zi, cate 4-5 ciorchine 🙂 ma mir ca au mai ramas de cules 🙂

am struguri, dar n-aaaam si zambesc daaa, n-aaaam „chestiile” cu care se prelucreaza 🙂 moara (zdrobitor de struguri), saitau (teasc de struguri);

dar, dupa cum stiti e destul sa-mi exprim dorinta cu voce tare si cat ai bate din palme, se indeplineste 🙂 asa ca ieri am cules strugurii si azi ii prelucrez 🙂

despre cum se face vinul, alta poveste 🙂