Spaleti

… la geamuri 🙂

oare cum le-o zice de-adevaratelea, ca DEX-ul zice altceva 🙂

pana se usuca laptele de var pe perete, asta e primul meu spalet 🙂 pai, chiar nu stiam ca stiu sa fac spaleti, mai trebuie sa-l finisez, dar daaa, mi-a iesit!

deja imi pregatesc anunt: cauti meserias?! pentru urgente ma gasesti la nr…

cu siguranta esti pe armeria.one, nu pe alt blog de constructii si promit ca spre seara iti povestesc despre varza, fluturi si omizi 🙂

dar pana atunci, ma duc sa mai fac un spalet 🙂

 

Zugravitul

este amuzant daca indeplinesti cateva conditii (uneori, conditionarea este amuzanta sau o faci sa devina) 🙂

eu zugravesc cu lapte de var, fara aracet, doar cu ulei de in, dar asta orice meserias stie (imi place definitia din DEX, nu scrie ca trebuie sa aiba si o diploma), deci e nesemnificativ.

aplicarea laptelui de varului cu bidineaua, daca stii sa-l prepari, se face de obicei in doua moduri -vertical, orizontal- dar poti sa o faci si pe diagonala sau in alte moduri, nu este gresit ci doar diferit 🙂

eu aplic laptele de var in cercuri si e tare amuzant 🙂

acum: fiecare meserias, are „secretele” lui, eu n-o sa-ti dezvalui daca am folosit ulei de in sicativat sau nesicativat, daca de la depozitul din zona am cumparat pasta de var expirata de mai bine de un an dar bine pastrata sau var hidratat… 🙂

Zilele

astea, cineva m-a sunat sa verifice daca mai stiu vorbi, ca de scris… se pare c-am disparut 🙂

Nu stiu la ce concluzie a ajuns la finalul convorbirii, dar n-am disparut :), fiecare zi incepe la rasarit si zilnic, ma minunez de frumusetea naturii 🙂

si zilele astea, am primit o conexiune noua la internet… una, iute ca gandul 🙂

Soarele tocmai a rasarit, o zi fumoasa!

In copilarie

prin vacantele scolare, n-aveam babysitter, nici bunici care sa aiba grija de noi, copiii,  asa ca multe zile le petreceam pe ogoarele CAP-ului 🙂

mai ajutand, mai incurcand pe cei mari, am vazut ani de zile culturi de in, canepa, tutun, sfecla de zahar, etc. … de la infiintarea culturilor-primavara, pana la cules-toamna, apoi prelucrare si ce mai vreti voi (cu „ochii” mintii vad si acum handurii de canepa cazand sub taisul secerii, apoi erau legati in snopi, asezati in claie pentru aerisire pana cand erau dusi la parau si pusi la macerat in apa 🙂 )  urmau alte operatii si in final ajungeau fir tesut sau impletit 🙂

sa revenim insa … ca sa ajung la renglote, am cules intai urzicile 🙂 deci, pe baza experientelor mele, hai sa vedem cat poate fi de dificil sa scoti fibra din urzici 🙂 Cu siguranta mult mai simplu, decat sa scoti frumusetea si bunatatea din oameni… sau poate, nu 🙂

renglotele sunt deja dulceata, in borcane pe raft:)

Se coc

renglotele … dulci si bune, mai sunt:) dar greu de ajuns la ele 🙂

al meu, am doar unul (prun renglot) sta cam asa: cu radacina si tulpina in gradina mea si cu partea productiva la vecinii din dreapta 🙂

acum: stiti chestia aia din Codul civil, cum ca ceea ce intra „de buna voie si nesilit de nimeni” pe proprietatea mea, imi apartine ?!- ma rog, asta e concluzia 🙂

daaa, daaa stiu renglotele nu-s „zburatoare”, doar mai cad din pruni, uneori 🙂

cred ca al meu (prun renglot) este al vecinilor din dreapta, de fapt si uite asa ramane necules, deoarece cred ca vecinii considera ca este al meu, de fapt.

dar si vecinii din stanga, au pruni rengloti (numai vreo trei) si istoria se repeta… cu radacina si tulpina in gradina lor si cu partea productiva pe proprietatea mea 🙂 eu, recunosc ca sunt ai lor, dar tot ce este pe proprietatea mea… e al meu, de fapt 🙂

no, ma uit la al meu, ma uit la ai vecinilor… ma scarpin in barba si zambesc 🙂

sa-i tai pe masura mea sau sa-mi pun neuronii la treaba, sa gaseasca o solutie ?! … ca-s tare bune si dulci renglotele astea!

Urzicile

din imagini, tin loc de gard, pe cca. 60 ml (metri liniari).

sunt inalte si se inclina usor sub greutatea semintelor si din loc in loc pline cu cuscuta (Cuscuta europaea) si cu „omidute” ( sunt mari si negre) 🙂

cuscuta, planta parazita o mai intalnim „agatata” de diverse alte plante,  prin diverse locuri, de la lucerna pana la legume…

omizile, apartin urzicarului 🙂 In cazul asta, urzicarul (Vanessa urticae), e un fluture, normal 🙂

spun normal, pentru ca prin aceste urzici, din primavara paanaaaa … cu mai putin timp in urma (ca nu stiu unde s-au dus :)), locuiau niste pasari mici, tot urzicari (Saxicola rubetra), dar greu de „prins” in imagini…

poze personale, cu fluturi si pasari, la anul 🙂

 

Ploua

de doua zile, de pe la o amiaza, cu tunete si fulgere, ploaie rapida si multa… am vazut vreo trei curcubeie… a plouat si noaptea, dimineti intunecate cu ceata si 10-15 grade sau chiar mai putin, vant puternic, fructe cazute din pomi, dar acum s-a oprit…

si v-as mai putea spune despre ploaie, vant…  dar eu vreau sa va arat una alta, dinainte de ploaie 🙂 cand era soare.

si mai urmeaza 🙂