Putina

compasiune, va rog!

nu-mi suna bine definitia din DEX, asa ca luati-o cum … o intelegeti 🙂

pe strada mea, cu cateva minute in urma, urca o masina, deasupra pe portbagaj are o scara metalica 🙂 clar, nici nu trebuie sa vezi oamenii in salopete albastre, ca imediat gandul te duce la compania aia, aia care iti da lumina… aaa….nu opreste la mine, zambesc, se duce mai sus 🙂

dupa alte minute, la coborare, echipa ma saluta si imi spune: va rog sa-i spuneti vecinului ca i-am luat lumina 🙂 eu n-o sa-i spun, ca este in vigoare si functioneaza de cateva luni, rugamintea mea (catre vecin) de a nu ma mai saluta si mi-e asa de bine, incat eu, n-o s-o incalc 🙂

dar, ce vreau sa va spun, printre altele, vecinul meu se crede „un zeu in devenire”

heeii, putina compasiune, cine suntem noi, muritori de rand sa judecam „nivelul” spiritual al cuiva ?!?

insa, rad sanatos : nu stiu cum e cu lumina, in lumea zeilor, dar in lumea muritorilor de rand platesti un pret piperat, sa ti se aprinda beculetul… stiti voi, chestia aia cu… deconectare, conectare, plus cel putin, o factura din cateva neplatite…

no amu, as putea sa-i las la poarta, din putina compasiune fireste, un felinar, o lanterna, o lumanare… ?!? 🙂

P.S Pai, am omis intentionat sa va spun ca luna trecuta, Tanti V. (care face 80 de ani), i-a platit vecinului o factura, din putina compasiune fireste  :), in urma avertismentului  (ca-l lasa fara „beculet”) companiei, care ii da lumina 🙂

Avantajul

de a avea o terasa la inaltime 🙂

nuuu, nu e cel ca vezi orizontul undeva, ca vezi 360 de grade de cer, ca vezi rasaritul, apusul, Luna… mai vreti?! Adicaaaa… sa nu minimalizam, e si asta un avantaj ! (normal ca rad!!!)

dar sa-ti vezi gradina, de la inaltime, asta da avantaj!

si uite asa, de pe terasa, bifezi : acolo rosii, acolo varza, acolo castraveti, ardei, ceapa … noo, n-o sa vi le insir pe toate… dar le vezi zilnic, de pe terasa si intr-o buna zi… te incrunti putin, incerci sa le gasesti… acolo ar trebui sa fie varza, acolo ar trebui sa fie… hmm, oare cee ?!

Concluzia!? In gradina mea, buruienile (predominante sunt urzicile) cresc direct sau invers (?) proportional, cu prezenta mea 🙂 in gradina sau pe terasa… sau invers ?!

no, m-am incurcat rau, dar cu certitudine, ieri urzicile erau mai mari decat mine- in gradina!

cand sunt pe terasa, urzicile sunt nesemnificativ de mici!

Asta da, avantaj! 🙂

 

In alb

de cateva zile, zugravesc peretii… cu muzica la maxim (eii, fara boxe), ecouri ce se pierd în verdele de afara 🙂

întai pensula, apoi bidineaua, aluneca usor pe perete iar eu, mereu zambind, cu ganduri ce nu pot fi oprite, imi scriu povestea 🙂

orice poveste se scrie pe un perete, aaa…pe o coala alba, nu?!
a mea este una frumoasa, fara început și fara sfarsit…

daar la final, peretele ramane alb și eu … nuuuu, nu sunt alba… sunt doar o fila, dintr-o poveste (?! ) 🙂

P.S pentru cei care se (ma) intreaba unde am disparut, ce fac, etc., sunt bine, traiesc zilnic zambind, scriind (nu chiar la propriu) o poveste 🙂 a mea, desigur 🙂

Aroma

de marar, cateva zile, in bagajul meu, multi kilometri.

asociez mirosul si gustul, cu prietenia 🙂 cu aceea care te duce la esenta, esenta fiecaruia!

cat marar pot sa iau, din gradina ta ?

cat vrei tu !!!

cum vrei sa-l tai?!

mi-e indiferent!!!

cand plec din casa lor, incui usa, apoi ii gasesc la serviciu unde predau cheia si spun: mi-am luat servetele, am mancat doua piersici, am luat doua carti (ale mele), n-am spalat canile de cafea, n-am facut patul…

ma uit la zambet, zambind … mi se raspunde: doar atat?!

imi iubesc prietenii si imi place mararul 🙂