Fasolea

primavara asta, a iesit sau n-a iesit.

Intr-un loc, a iesit din prima, iar in restul locurilor, nici macar a treia oara. Ei, cand se intampla asta ( boabele, nu sunt de vina) te duci si te pui cu „burta pe carte” si-ti provoci neuronii, sa gaseasca o „cauza”. Pai, e clar, daca n-a iesit, tine de germinatie si rasarire, explicatia e simpla ­čÖé

si uite asa, la sfarsit de iunie, mai pun inca o tura de fasole, bob cu bob, langa fiecare fir de porumb ­čÖé

Aparuta de nicaieri, mierla neagra ma surprinde cantand… ma opresc, ma asez si-o ascult ­čÖé Prinsa asupra faptului, se muta fara graba pe butucul vitei de vie, se cuibareste si cu o tonalitate joasa si rara, incepe un altfel de ciripit, ca o poveste.

Am zambit si pe moment stiam, ca daca intind mana, ar fi posibil sa mi se aseze in palma ­čÖé dar m-am abtinut si i-am ascultat ciripitul, cel nou, ca o poveste ­čÖé in care grijile dispar si natura isi urmeaza cursul.

Un comentariu la „Fasolea”

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *