Cu viteza

era sa-l calc, dar am facut brusc, un pas in spate…melcul a ridicat mirat o spranceana un ochi spre mine (m-o mai fi vazut el prin zona) si si-a vazut de drum 🙂

mi-a atras atentia cochilia mare, de melc matur, serios si respectabil

am zambit, gandind asta clar moare de batranete ca nu-l vrea nimeni pe aici, altfel cum ar fi ajuns asa mare…si-mi vad si eu de drum 🙂

dupa vreo ora jumate, trec iar prin zona si-mi amintesc de melc. E melc, deci nu putea fi departe, ma uit prin jur, facuse aproximativ 2, 5 m intr-o directie cu legume…m-am asezat si l-am urmait, curioasa ce-o sa faca, ce-o sa manance 🙂 brusc melcul schimba directia si incepe sa urce pe lemn 🙂 pe cochilie se plimba o furnica, in momentul acela devenise foarte agitata, la primul pai care i-a iesit in cale a coborat pe pamant

foarte amuzant  si eu, si ea, stiam ca melcul o sa cada 🙂

si a cazut, dar s-a redresat rapid si a mers mai departe. La fel si eu 🙂

la scurt timp, m-am intors sa vad ce face melcul…

el „parcase” frumos, intr-un colt 🙂 e seara si e tot acolo!

sa fie asta secretul longevitatii?! al melcului, normal 🙂

 

in poze, Helix pomatia, melcul selenar 🙂

Un comentariu la „Cu viteza”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *