Un zid

construit cu migala si pasiune, caramida cu caramida, de un mester  🙂

Fain zid! Iti fura privirea, fara sa stii ce separa, fara sa-ti mai treaca prin minte daca este o usa dupa colt, daca mesterul mai e dincolo, etc.

Eu cand il vad stiu, stiu de celalat „zid”, cel din cuvinte, construit de mine cu perseverenta in ultimii ani, pentru a limita accesul sau pentru a tine la distanta, oamenii (doar ei, prietenii, stiu de ce 🙂

Asa ca, unii au plecat si nu s-au mai intors, altii au gasit o usa si au ramas, cativa se mai intorc, din cand in cand 🙂

esti bine, armeria?

da, sunt 🙂

cu dedicatie, pentru Simf si doar eu stiu, de ce 🙂

 

P.S La acest articol, comentariile sunt inchise. Nu insista, dupa cum stii orice zid de aparare, este „dotat” cu cazane de apa fiarta, ulei incins, tepuse, sageti si sulite…

Normal ca rad, dar nu se stie niciodata, asa ca vezi-ti de drum!