C&C

adica, condurasi si craite 🙂

puse devreme, le-a prins ultimul inghet si apoi gheata, dar nu s-au lasat, cresc si infloresc mai departe 🙂

cu mult timp in urma, vecinul meu, trecand pe strada, de sus in jos, se oprise si studia ceva, in gradina mea… apoi mi-a zis, ca mi-a admirat … mandala.

m-a bufnit rasul… nedumerit, ma intreaba: stiti macar ce este?

eu, doar acoperisem o gramada de resturi, lasate de altii in gradina…

asa mi-a venit, de la Sine, pur si simplu 🙂 🙂 🙂

Anis

cu s, de la sarpe 🙂

Daca il stiti, daca il cunoasteti (cu denumire in latina), astept povesti. REALE!!!

ce stiu eu: in luna februarie, intr-o mare piata de legume, dintr-un mare oras, cineva vindea printre altele, seminte traditionale. Ma uit si vad scris cu majuscule, ANIS 🙂 intreb ce este, cu denumire in latina, no… cum ii sta bine unui orasean 🙂

imi spune ca este din gradina bunicii, il foloseste doar la muraturi, miros semintele, le gust si TOT NU PRICEP, ce este ANIS-ul  🙂 cumpar o „mostra”, omul ma testeaza, sa vada daca stiu cum se seamana… ii spun, trec testul si uite asa trece vremea (lunile, anotimpurile) 🙂

nu reusesc sa pun semintele, din diverse motive, n-o sa vi le spun, sunt doar in imaginatia mea 🙂

azi de dimineata, renuntand (cu coasa) la o parte din urzici, simt un miros cunoscut (nuuu, nu de urzici) ci unul aromat, parfumat … ma uit mai bine, era ceva ce semana cu feniculul, dar nu era fenicul…

in pauza de pranz, meseriasul, vede pe masa frunzele din imagine si zice :

uite ANIS!   de unde aveti ANIS-ul?!

anis
anis

aaa … din gradina?!? 🙂

P.S Am „rascolit” deja internetul, dar poti incerca si tu 🙂 Nu este anason, nu este nici fenicul… este ANIS?! 🙂

Reciproc

mare parte din zi, canta la inaltime.

cand eu nu sunt prin gradina sau prin curte, coboara si aduna tot ce gaseste 🙂 insecte, rame si ea (in imagini e un „el”) mai stie ce…

la inceput ne-am studiat reciproc, de la distanta, apoi ne-am acceptat si colaboram… eu ii „rascolesc” pamantul si ea aduna 🙂

de data asta, s-a apropiat de mine foarte mult, incat mi-a trecut prin minte c-as putea sa-i dau rame, din palma 🙂

Este mierla neagra (Turdus merula), din acelasi neam cu sturzii, poze din alt loc si alt timp 🙂

Mersul pe jos

l-as putea trece la nr. 1, pe lista hobby-urilor 🙂 daca as avea una, dar nu am, nici n-o sa-mi fac…

merg pe jos, fara graba, descopar una-alta si n-aveam cum, sa nu o vad  🙂

am mai vazut plante parazite (lupoaia, muma padurii,), dar asta- frumoasa tare- e pentru prima data.

Este o Orobanchaceae… pentru mine e destul, daca vrei sa stii mai mult, cauta mai departe 🙂

Progres

este, atunci cand  la 6:30 dimineata, la poarta ti se livreaza, proaspata si inca aburinda, o balega de vaca,  poate doua sau chiar trei ?!?

si cand in propria gradina, un cal iti lasa zilnic,  cat … o galeata, doua sau chiar trei …?!

Pai da

ziceam aici, prin aprilie, ca am mai vazut eu omidute, dar aveau alta culoare, intre timp au mai crescut si le vezi miscandu-se cu viteza, in panza

apartin, unor molii, genul Yponomeuta,  in cazul de fata este  Yponomeuta plumbella,  iar planta gazda este lemnul cainelui ( salba moale),   Euonymus europaeus.

a durat putin, dar le-am dat de capat, fara prea mult efort 🙂

 

 

 

 

 

Variante

„paduretul” de aici, face foc la conserva, cand iese la padure 🙂

il citesc de multi ani, foarte amuzant si buna sursa de inspiratie, cu conserva lui, pentru ca de ceva vreme am demolat hornul, iar soba sta cuminte in curte 🙂

nu renunt insa, la cafeaua de dimineata si cu ce am avut la indemana prin zona am ajuns sa fac, „foc la galeata” 🙂

daa, stiu, mai sunt diverse alegeri, moduri si surse, la curent, la butelie, la soare, dar unde ar mai fi partea amuzanta?! 🙂