Postare de duminica

da, pentru ca aseara mi se inchideau ochii (ca sa mai scriu trei cuvinte despre salata), de la atatea treburi facute iar ultimul lucru, bine facut-repicarea salatei a pus „capac” zilei 🙂

deci repicatul, e o chestie relativ usoara, daca le ai pe toate la indemana, plus un motiv bun, sa cultivi sau sa mananci salata 🙂 daca inca nu l-ati gasit, nu renuntati, cautati-l 🙂

gandindu-ma cum sa va spun, mi-a venit in minte ca: toamna nu se incheie munca in gradina o data ce culegem roadele, ci se mai pot semana sau inmulti si alte plante; am scris candva despre asta pe Hobbygradina.ro si acum, e mult mai usor sa gasesc un articol acolo, dand o cautare pe google decat sa intru direct si sa caut articolul respectiv (stiti cat de multe sunt !!).

asa ca, dand o cautare pe google ce semanam toamna in gradina, imi atrage atentia prima afisare , citesc si zambesc 🙂 am mai vazut eu pe internet prin diverse locuri, cuvintele si pozele mele si ma bucur ca informatia circula, insa azi, in postarea de duminica nu am nimic negativ de spus… ca la biserica din sat, bat clopotele si cu siguranta preotul spune (printre altele) sa nu uitam sa fim buni si frumosi, sa iertam gresitilor nostri ca nimeni nu e far’ de pacat… sau ceva pe-aproape 🙂

in conditiile astea, pot sa sper ca cei de la Covera.ro, nu ma vor acuza de … furt de informatii ?! 🙂

Stiti

versurile alea cu : Vine ploaia, bine-mi pare... , din poezia lui Cosbuc 🙂

ei, mie imi vine sar intr-un picior de bucurie cantand : Am o roaba, bine-mi pare… , sa va enumar la ce e buna ?!

nuu, n-o s-o fac, dar o sa va spun povestea ei 🙂 cam de prin primavara, ma uit si iaar ma uit pe unde trec, in magazine, in diverse depozite dupa o roaba…dar nici una nu mi-e buna!!! E ori prea mare, ori prea grea, ori nu-mi place; dupa cum bine stiti, uneltele, sculele trebuie sa fie mici si usoare daca esti mic si bineinteles, mari si grele daca esti mare 🙂 🙂 pai daca o roaba e grea cand e goala, cine o duce cand e plina ??

sa revenim … roaba din imagini a ajuns la mine in curte fiind „obiectul muncii” cuiva 🙂 si mi-a placut 🙂 e altfel decat tot ce am vazut eu pana acum (am spus de mai multe ori ca nici nu le stiu si ca nici nu le-am vazut pe toate) , am spus ca vreau roaba si a ramas 🙂

am o roaba, bine-mi pare!

 

Intrerupatorul aplicat

… e aplicat pentru ca nu e „ingropat” intr-o doza, cica 🙂

ca sa fie clar de la inceput, de data asta nu te poti inspira ci doar AMUZA!

daca te inspiri o faci pe propria-ti raspundere, cu riscul sa arzi becuri, aparate si ce mai ai tu prin prize 🙂

mai am de montat doua intrerupatoare (aplicate), dar asta ar fi floricica la ureche, daca ar fi puse firele (de fapt is conductori de 1,5, rosu si albastru, faza, nul) si legate in doza 🙂

sa vedem cum se procedeaza:  prima si prima data, intrerupi curentul de la tabloul din casa, ca ala de afara e prea departe si e incomod sa te deplasezi;

cum facem asta? ne uitam la el si lasam sigurantele… eii… dar unele sunt sus si altele jos (de unde sa mai tin eu minte care sunt la becuri si care sunt la prize?!) …pai atunci trecem la planul B … bagam in priza tot ce avem in casa si aprindem toate becurile … apoi actionam sigurantele … in pozitia corecta?!? adica pana se face intuneric si nu se mai aude nimic?!; ups, laptopul inca „protesteaza” cu muzica la maxim, dar te poti relaxa, are baterie, insa pentru linistea ta, il poti opri 🙂 si scoate din priza, e mai sigur 🙂

no acum, ai cel putin doua variante:

prima: iei un creion si-o foaie si iti faci o schema-ori aia cu legarea in serie ori aia cu legarea in paralel …

a doua: deschizi un capac la o doza unde este un intrerupator si bec functional si te inspiri 🙂

copiezi „modelul” sau il reproduci identic, pui cele doua fire rosu/albastru, le legi si le izolezi, pui intrerupatorul aplicat si totul e gata 🙂

adicaaaa… mai trebuie sa ridici sigurantele… daca ai curaj 🙂 🙂 🙂

vrei variante posibile ?!?

pentru prietenii mei, cu diploma in domeniu 🙂

Raionul

de lactate, dintr-un supermarket, dintr-un oras mic, nu foarte mic, dar nu e mare si habar n-am, daca e municipiu 🙂 noo, mi se mai intampla, uneori (sa nu stiu sau sa intru intr-un spermarket 🙂  )

nu vreau sa cumpar lapte, ca laptele imi vine prospat la poarta, caut unt … pe raft: unt bio, unt irlandez, unt german (asa scria sub fiecare produs) si lactatele se temina; mai reiau o data crezand ca mi-a scapat: unt bio, unt irlandez, unt german… nu-mi vine sa cred: unde este untul romanesc din Ardeal pe care il cumpar de obicei ?!? aleg untul nemtesc, dar cand ajung acasa constat ca e ca si margarina romaneasca, Unirea…

eu vreau unt, untul romanesc … la care nu trebuie sa citesc ce scrie pe ambalaj, ca-l cunosc dupa culori de multa vreme;

are miros de flori de camp si gust de dimineata:)

Prin iarba

aproape uscata, le-am vazut … erau doua, una mica (daca e masculul, i-am salvat viata pana va intalni alta femela) si una mare…cand m-au simtit s-au „camuflat” fiecare 🙂

iar eu n-am ratat ocazia 🙂

se misca incet, cu eleganta, dar suficient de repede ca sa nu-mi iasa pozele 🙂 nu-mi place sa stresez insectele, asa ca in scurt timp, o asez inapoi, o mai studiez putin si zambind plec 🙂

in imagini calugarita, Mantis religiosa 🙂

Trifoiul rosu

(Trifolium pratense) e inca verde si cu multe flori, in gradina mea 🙂

in iulie, l-am gasit din abundenta in flora spontana, de unde l-am cules si l-am uscat 🙂

si tot in iulie, pe pajistea cu flori, o insecta greu de urmarit cu privirea la inaltimea la care zboara,  am asteptat o vreme sa se aseze 🙂

nu este un fluture, nu este nici musca, nici libelula sau putin din fiecare, oricum  o insecta pradatoare, Libelloides coccajus  genul Libelloides.